Expoziția explorează teme legate de memorie, spiritualitate și frumusețea arhitecturii istorice: palate, biserici și cetăți pictate cu emoție și respect pentru timp.
Palatele sunt portrete ale puterii și opulenței, colosale și grandioase, dar și fragile în fața vremurilor. Picturile redau măreția decorurilor, a sălilor de bal și a grădinilor, totul învăluit într-o lumină care pare să conserve eleganța și somptuozitatea acestor locuri. Ele ne duc cu gândul la o eră în care frumusețea și luxul nu aveau limite, dar care acum sunt doar amintiri rămase pe pereții îmbătrâniți.
Bisericile, cu turlele lor ce se pierd în înălțimi, sunt templi ai spiritualității și ai istoriei. Fiecare pictură dezvăluie finețea detaliilor arhitecturale și sacralitatea acestor edificii, locuri unde trecutul se simte prezent în fiecare piatră și în fiecare colț. Lumina ce pătrunde prin vitralii sau joacă pe pereții decorați cu fresce, conferă un aer de mister și de transcendență, invitând privitorul într-o tăcere profundă.
Cetățile, simboluri ale rezistenței și ale strategiei, sunt surse nesfârșite de inspirație pentru artistul care caută să surprindă atât duritatea materialului, cât și fragilitatea unei lumi aflate mereu în pericol de schimbare. Picturile de cetăți captează atmosfera de apărare, dar și acel sentiment de izolare care le făcea, la rândul lor, simboluri ale protecției și apartenenței.
Lucrarea mea expusă la acest vernisaj
„Lumină și Liniște: O Biserică în Timp”
În această lucrare, biserica nu este doar un edificiu sacru, ci un simbol al stabilității și al legăturii dintre pământ și cer. Pictura redă în detaliu arhitectura impozantă, cu turle ce străbat cerul și feronerie fin lucrată, reflectând nu doar măreția locului, ci și liniștea interioară pe care o aduce spiritualitatea. Lumina blândă care pătrunde prin vitralii colorate transformă fiecare colț în refugiu, un sanctuar al liniștii și al introspecției.
Privind această biserică, pare că timpul își pierde din sens, iar între trecut și prezent nu mai există o barieră, doar o continuitate. Pereții, îmbătrâniți de decenii de rugăciuni și reverberații de credință, sunt încă plini de viață, emanând o energie tăcută și atemporală.
